Anul acesta se împlinesc o sută de ani de la naşterea celor doi. Primul s-a născut Zalman Locker, la Bucureşti, în luna iulie 1913, cel de-al doilea, născut Simion Sestopalîi la Odesa, a văzut lumina poate ceva mai tîrziu (sau poate mai devreme; există anumite incertitudini legate de naşterea lui Sesto Pals; în documentele oficiale data de naştere înregistrată este aceea de 5 septembrie). A fost destinul lor să se întîlnească în aceeaşi bancă a Liceului „Matei Basarab“ din Bucureşti, la sfîrşitul anilor douăzeci ai secolului trecut. Apoi cei doi, deveniţi prieteni de nedespărţit, au participat împreună la aventura avangardistă a revistei Alge între anii 1931 și 1933; se vor despărţi în anul de cumpănă ᾽33, după experienţa traumatică a unui arest de cîteva zile, acuzaţi fiind de pornografie, pentru a se regăsi din nou după reîntoarcerea lui Gherasim Luca de la Paris, în 1939. În aceşti ani ai despărţirii, drumurile celor doi diverg: Gherasim Luca devine poet şi scriitor angajat, din ce în ce mai militant de partea stîngii intelectuale, în timp ce Sesto Pals refuză angajamentul politic şi urmează cu sîrguinţă şi aplicaţie cursurile Politehnicii bucureştene. Anii războiului Luca îi petrece în Capitală, visînd şi scriind texte suprarealiste, în timp ce prietenul său, devenit inginer în pragul izbucnirii războiului, este recrutat la „muncă obligatorie“ la CFR. După război, primul devine unul dintre principalii animatori ai unui suprarealism sui generis reînoit pe malurile Dîmboviţei; al doilea, va construi în decursul zilei poduri şi şosele, tunele şi linii noi de cale ferată, în timp ce nopţile, obosit, va scrie fără încetare, poezie, teatru şi note pentru un opus filozofic, pe care le închide apoi liniştit, la ivirea zorilor, într-un sertar. Cei doi se vor despărţi din nou în 1950, cînd Gherasim Luca a imi­grat în Israel, de unde în mai puţin de un a