Mesajul transmis de luptele pentru cucerirea vârfului Ministerului Public este clar: bătălia se duce pentru încălecarea Justiţiei. Pentru că de Justiţie depind acum dosarele penale ale multor nume grele din U.S.L., libertatea lor. Adrian Năstase şi al său “Trofeu al calităţii” reprezintă precedentul periculos. Dacă acest om a putut ajunge în detenţie, niciun inculpat cu pedigree nu mai este în siguranţă. Iar pentru a preveni episoade similare, trebuie luate măsuri. Să nu fim creduli şi să nu fie ipocriţi pentru a nega că aşa stau lucrurile.

O primă redută, numită Consiliul Superior al Magistraturii, a căzut. Era important să fie înlăturaţi indezirabilii, pe numele lor Alina Ghica şi Cristi Danileţ – cei care au devoalat şi au condamnat toate abuzurile făcute de Putere, din vara trecută, la adresa statului de drept. Să fie înlăturaţi nu numai din conducerea C.S.M., ci din acest for. Pentru asta s-a recurs inclusiv la un simulacru de protest, care s-a vrut a fi, de fapt, imaginea judecătorimii româneşti oripilate de ticăloşia celor doi. În fond, a fost doar o grevă (nu aş băga mâna în foc spunând că nu a fost instigată, bine orchestrată) a unora dintre magistraţi. Care grevă, deşi ilegală, nu a deranjat-o pe doamna Mona Pivniceru, pe atunci ministru de resort. Nu i-a atins pe protestatari nici cu un crin. Dar de ce trebuia linişte la C.S.M.? Pentru că 2013 este un an cu mize mari. Prima: numirea preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – care, în ultima vreme, prin sentinţele date, i-a năucit pe unii şi, prin dosarele pe care le are pe rol şi care se apropie de final, creează panică în rândul altora, toţi sus-puşi. A doua: numirea procurorului general al României şi a procurorilor-şefi ai D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. A treia : modificarea Constituţiei, care ar putea conferi, şi formal, independenţă procurorilor, ceea ce, în concepţia unora, sună pericul