Face ravagii. Pustieşte şi devastează tot în calea sa, face praf tot ceea ce se chinuie să se nască, tot ceea ce vieţuieşte cât de cât, ba chiar şi tot ceea ce moare (ca, de pildă, speranţa!), nu moare decât într-un singur fel: sălbatic!
Absolut tot ceea ce se petrece, în aceste zile, în România, frizează modul primitiv al oricărei priceperi. Sălbatic. Cel mai sălbatic mod cu putinţă. Totul este fără noimă. Fără de nicio logică. Fără înţeles. Fără sens. Fără nici cea mai mică dovadă că realitatea noastră – aşa defazată şi fistichie cum e – ar putea fi, totuşi, măcar îmblânzită un pic (dacă nu pusă odată şi-odată pe făgaşul atât de dorit al unei normalităţi acceptabile, cum sunt altele!).
Este o situaţie fără ieşire care l-a adus la exasperare până şi pe răbduriul Mugur Ciuvică (cunoscut ca un om semi-tare, cvasi-sincer şi demi-natural, dar în al cărui cap, folosit neîntrerupt, timp de 24 de de ore din 24 şi 7 zile din 7, într-unul şi acelaşi loc – beciurile Securităţii Antenei 3 şi în scop unic-omogen – demantelarea regimului Băsescu şi demascarea tuturor duşmanilor lui Voiculescu, ei bine, în garsoniera craniană confort I a lui Ciuvică, cele câteva adevăruri se izbesc într-o veselie unele de altele; dar atât de tare se bălăngăne, încât ajung să-i stârcească, la fel ca pe o râmă, putinţa lui cefalopodă de a pricepe!). Într-o clipă, monumentul de piatră cubică al gândirii ciuviciene a devenit o movilă de nisip. Grandiosul său sistem filosofic talmeş-balmeşian a plesnit ca un elastic de la chiloţi şi şuvoaiele pestifere de concepte şi noţiuni au deversat vijelioase...În fine!
„Sunt sau bou, sau prost. – a spus el sibilinic. Dacă nu înţeleg ce se întâmplă? Nimic.(...) Efectiv, nu înţeleg ce se întâmplă!”. Acestea sunt vocabulele magice şi tragice, esenţiale şi marţiale, în care urieşenia gândirii şi moralei Marelui Duhovnic al Antenei 3 a reuşit să concen
