Clienţii BCR care au luat credite ipotecare în anii de glorie a creditării în România se împart în două categorii: cei mulţi, care au avut încredere în dobânda internă (DRV) a băncii, şi au plătit şi încă plătesc dobânzi foarte mari la credite şi cei care s-au legat de Euribor şi au beneficat de scăderea dobânzilor în Europa. Cei dintâi au rămas cu marje imense de dobândă, într-un moment în care situaţia garanţiilor nu le permite să se refinanţeze.

Pentru creditele ipotecare acordate în perioada de dinainte de 2011, Banca Comercială Română utiliza o dobândă variabilă specială pentru calculul dobânzii totale a unui credit.

Promoţiile BCR pentru clienţi sunau bine pe hârtie. După un an cu o dobândă fixă mică, clientul urma să plătească o dobândă curentă formată din „dobânda de referinţă variabilă a BCR, care se afişează la sediile băncii”, la care se adaugă o marjă fixă mică, de regulă de 1,5%.

Dobânda de referinţă variabilă (DRV) a BCR face obiectul mai multor procese dintre clienţi şi bancă în acest moment. Clienţii susţin că acea dobândă, pentru care banca nu a prezentat o modalitate de calcul în contracte, ar trebui să fie asimilată indicatorului de pe piaţa interbancară de euro – Euribor-, banca susţine că cei care au semnat contractele şi-au asumat aceste condiţii de creditare.

Cei de la BCR nu au reuşit să arate modul în care se calculează dobânda de referinţă variabilă în procesele cu clienţii.

Cert este că dobânda BCR a evoluat total diferit faţă de Euribor: anume, doar în sus.

La începutul anului 2007, DRV era de 8% şi Euribor la şase luni era de 4%. La jumătatea anului DRV ajungea la 8,4%, după ce Euribor creştea la 4,2%. Timp de un an şi jumătate, DRV a rămas la nivelul de 8,4%, în timp ce Euribor la şase luni a variat între 4 şi 5%, după care a scăzut brusc la începutul anului 2009 la sub 2%. În februarie 2009, BCR major