-AA+A
„Memorii în bocanci” se numeşte cartea semnată de Călin Hentea (Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 2013). Călin Hentea nu este militar de profesie, a absolvit facultatea de Tehnologia Construcţiilor de Maşini (1986). A „rămas” în armată după satisfacerea stagiului militar (ce sintagmă tâmpită!), şi nu s-a făcut ofiţer de dragul milităriei, nici din patriotism, ci pentru leafa promisă. De altminteri, toţi acei care se angajează să lucreze în mediul cazon, indiferent de funcţie şi grad, pentru bani o fac. Până la acest volum de memorii, Călin Hentea a fost, pe rând, deja „sub arme”, inginer proiectant, redactor de emisiuni la Pro Patria, la săptămânalul „Observatorul militar”, regizor la Studioul Cinematografic al Armatei, apoi a lucrat ca ofiţer specialist în Secţia de operaţii psihologice din Statul Major General şi a participat ca ofiţer de relaţii publice, PSYOPS sau INFO-OPS, la misiuni internaţionale în Albania (1997), Kosovo (2003, 2004), Afganistan (2007). A publicat mai multe volume strict de specialitate la edituri din România şi la o editură din SUA. Este cunoscător de limbi străine, aspect foarte important în armata română modernă, cărei armate populaţia autohtonă încă îi oferă prin sondaje tot felul de lauri, ca şi Bisericii Ortodoxe.
O carte despre militărie, militari şi mediul cazon specific Numai că, după ce citeşti aceste false memorii, impregnate de o sinceritate debordantă – mă mir că încă nu l-au arestat pe autor pentru divulgare de „secrete naţionale de stat” – constaţi că din toată această poveste cu atmosferă cazonă nu rămâne mai nimic. De când sunt – însă nici vreodată nu au fost publicate – nu am citit texte similare despre armata română. Care armată română? Ce am înţeles şi ce înţelegem prin militărie şi militari, prin Ministerul Forţelor Armate şi unităţile de specialitate subordonate ei? Vorbe...
Până la urmă, vol
