Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale (CSIS) din Washington a lansat recent raportul „The Turkey, Russia, Iran Nexus. Driving Forces and Strategies” unde au fost investigate cooperările bilaterale politice, economice şi de altă natură între ţările cu interese majore în regiune (studiul a fost structurat pe trei paliere: Rusia-Turcia, Rusia-Iran, Turcia-Iran).

Autorii studiului au remarcat faptul că influenţa Iranului în Caucaz nu îngrijorează Rusia, spre deosebire de implicaţia Turciei în zonă: „Moscova priveşte fără entuziasm creşterea influenţei oricărui stat din Asia Centrală şi Caucaz, fie Turcia, Iran, China, SUA sau oricare altă ţară. După cum a menţionat preşedintele rus Dmitri Medvedev în septembrie 2008, după războiul de cinci zile cu Georgia, Rusia consideră fostele republici sovietice ca <>. În acest caz, prezenţa Iranului şi activităţile sale în Asia Centrală sunt considerate ca fiind în concordanţă cu spiritul Moscovei, iar implicarea Turciei – neavând nici o semnificaţie specială, sau să-i confere prea multă atenţie. În Caucaz, aceeaşi imagine este oarecum diferită. În primul rând, regiunea este considerată a fi mult mai importantă pentru Moscova datorită poziţiei sale strategice, spre deosebire de Asia Centrală, în ciuda apropierii sale de Caucazul de Nord, precum şi rolului dublu ca furnizor de energie şi regiune-cheie de tranzit pentru Europa şi Orientul Mijlociu. În al doilea rând, există o activitate mult mai mare a celorlalţi actori internaţionali, inclusiv Iranul, Turcia, şi - mai ales - Statele Unite şi UE. În al treilea rând, regiunea este măcinată de conflicte, după destrămarea URSS, inclusiv după campania sovietică din Afganistan din 1980, desfăşurarea trupelor ruseşti în străinătate în timpul conflictului ruso-georgian din 2008. Politica Turciei în Caucaz, probabil că a îngrijorat mai mult Mosco