Expoziţia “The human body” reuşeşte să îmbine, la limita riscului şi a imoralităţii, două concepte: medicină şi comerţ. Vizitatorul are de ales ca după vizită, funcţie de starea sa sufletească, să fie încântat sau deprimat, ceva mai educat sau să se aleagă cu ceva deviaţii comportamentale. Dar asta o vedem şi în alte situaţii.
Cine spune că lumea muzeelor nu poate deveni un loc al unei afaceri de succes? În timpurile noaste, în care sângele şi chiloţii fac audienţe record, expunerea publică a unor cadavre jupuite, eviscerate sau disecate asigură profitul din start. Apropo, cu deosebită consideraţie, vreau să comunic maestrului Andrei Pleşu profundul meu regret legat de faptul că articolul domniei sale România în chiloţi a fost, la scurt timp, bătut măr de lipsa chiloţilor la o cântăreaţă pe postul TV public.
S-a vorbit de impactul educaţional al expoziţiei. Este evident că pentru o persoană cât de cât educată şi pregătită aperceptiv, intrarea în dedesubturile pielii noastre poate fi un bun prilej de a admira minunatul univers al trupului, creaţie armonioasă şi măreaţă a Dumnezeului nostru. Astfel, cuvântul Sf. Ap. Pavel poate răsuna cu mai multă putere în acest spaţiu al anatomiei: Cele nevăzute ale Lui se vad de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire. Din acest punct de vedere, expoziţia poate fi un real câştig, mai ales că este plasată în cadrul prestigioasei instituţii ştiinţifice a Muzeului Antipa. Îmi aduc aminte şi acum cu plăcere de momentele de uimire ale copilăriei mele, când am deschis pentru prima dată un atlas anatomic sau, mai surprinzător, când am dat în laboratorul şcolar peste un mulaj al corpului uman, cu organe care se puteau desprinde şi desface. Şi, deşi mi-am dorit enorm să ajung şi eu vreodată la Antipa, n-am reuşit până acum, din diverse motive. Poate acum am ocazia.
Mi-au mai spus
