De ce nu a ieşit nimic din povestea „fuzionistă” numită A.R.D.? Care au fost cauzele acestui eşec, văzute din interiorul fostei alianţe? Trăgând linie după proiectul A.R.D., luând în calcul şi eşecul fostei Alianţe “D.A.”, din 2004, dar şi pe cel al C.D.R., există, într-un viitor apropiat, posibilitatea reunificării partidelor de dreapta? Sunt întrebări la care l-am rugat să răspundă pe Mihail Neamţu, liderul Partidului Noua Republică, prezent, zilele trecute, la Timişoara. Concluzia este că forţele de dreapta trebuie să-şi dozeze limbajul critic şi, respectiv, nevoia de unitate a electoratului de dreapta, dar “momentul simfoniilor de primăvară n-a venit”.

“În cazul A.R.D. a lipsit figura capabilă să unească şi platforma etică agreată unanim”

S-au aşezat deja apele după alegerile din decembrie. A.­R.D. s-a dovedit un proiect care nu a mai putut conti­nua. De ce nu a ieşit nimic din această poveste „fu­zio­nistă”? Incompatibilităţi? Start pierdut? Orgolii?

Este o iluzie să crezi că în U.S.L. nu există orgolii şi incompatibilităţi, că vanitatea se găseşte doar la dreap­ta. Cu cât oamenii se află mai aproa­pe de Putere (şi asta se întâmplă, azi, cu Victor Ponta şi cu Crin Anto­nescu), cu atât mai mult îşi doresc mai mult control asupra partidelor şi asupra Statului. Cu siguranţă, există şi au existat proiecte politice – cum ar fi C.D.R. sau vechea alianţă D.A. – în care factorul uman a jucat un rol decisiv în plan psihologic. În cazul A.R.D., totuşi, a lipsit figura capabilă să unească, dar şi platforma etică agreată unanim. Noua Republică vorbea despre criterii de integritate, în timp ce P.D.-L. căuta să ascundă sub culori alb-rozalii zeci de candidaţi cu probleme. Voinţa sinceră de asu­mare a integrităţii n-a existat, aşadar Alianţa România Dreaptă – titulatura propusă de noi şi acceptată după un focus-grup –, s-a născut într-un con­tex