De cîte ori îi plîngem fotbalului nostru pe umăr, poate mai des decît s-ar cuveni, punem eșecurile lui și pe seama antrenorilor. Ne place să căutăm și să găsim țapi ispășitori. Zicem, sau măcar auzim, că “ne lipsesc, domne dragă, specialiștii de valoare, cine să-i învețe pe băieți să stea în ghete și să tragă la poartă?!”.
Cu trimitere directă la școala de resort a FRF, gestionată timp îndelungat de Mircea Rădulescu, fost responsabil al “naționalelor” României, Egiptului, Siriei și Algeriei, reproșul merită cîntărit mai atent, din moment ce despre antrenorii noștri de peste hotare se vorbește azi din ce în ce mai elogios . Dacă altădată, cu precădere în perioada de glorie a Generației de Aur, ne făleam cu jucătorii de-afară, acum ne mîndrim mai ales cu tehnicienii. De remarcat că ei n-au fost niciodată atît de lăudați!
Lista lor trebuie deschisă cu Mircea Lucescu, care se pregătește de al 7-lea titlu în Ucraina, al 4-lea consecutiv. Cu 8 etape înaintea căderii cortinei, Șahtior Donețk are 16 puncte în fața lui Dinamo Kiev, așa că socotelile sînt practic încheiate. Alături, în Rusia, Dan Petrescu și, instalat mai nou, Dorinel Munteanu au trezit la viață două echipe ce păreau sortite retrogradării. Condamnate definitiv și irevocabil. Deși ambii le-au preluat de pe ultimul loc, SuperDan a urcat cu Dinamo Moscova de pe 16 pe 7, la egalitate însă cu ocupanta poziției a 5-a, una cu acces la cupele continentale. Împotriva oricărui pronostic, Dorinel a reușit să-i aducă Mordoviei Saransk 6 puncte din 9 posibile și, grație succeselor cu Anji și Krîlia Sovietov, a pasat lanterna roșie! Drumul salvării e încă întortocheat, dar Neamțul începe să viseze.
Vești îmbucurătoare primim și din Belgia. Numit la Standard Liège în octombrie 2012, cînd formația valonă plutea în derivă, Mircea Rednic a dus-o de pe 12 pe 4, calificînd-o în play-off. Justificat, trage năde
