Sigur că eu sunt subiectiv pentru că noi dascălii, avem lefuri ca vai de noi. Dar, totuşi, pot să îmi pun nişte întrebări după toata zarva care s-a făcut în justiţie.
Aşa, din ziare, aflu şi eu că la Curtea Constituţională ar fi cel mai bine. Nouă ani ai serviciu sigur. Banii “Fără număr, fără număr…”. Nu mă refer doar la salariu pentru că am auzit că mai sunt nenumărate avantaje care tot în bani se pot traduce.
Şi cine merge acolo? Ultimii doi parcă se duc aşa cu puţină reţinere, ca să nu scriu greaţă. Fiecare dintre ei vor avea salariu cam cât toate cadrele didactice, dintr-o şcoală de ţară. Şi cine sunt ei, aşa priviţi de un spectator ca mine. Mona Pivniceru “o catastrofă” după aprecierea celui cu cea mai înaltă funcţie în stat. Daniel Morar, un procuror contestat de toată lumea şi care s-a supărat pe toată lumea. Unii spun că este un figurant, alţii că ar fi panaramă, alţii că ştie atât de multe încât este aproape nemuritor. Ce să înţelegem noi oamenii de rând?
Judecătoarele de la Tribunalul Bucureşti, femei cu salarii, e adevărat puţin mai mici decât la C.C. am văzut cât puteau să câştige ca să fie doar puţin părtinitoare. Ce să mai spun despre procurorii care-şi aranjau promovarea.
Păi la noi este cu definitivat, grade, inspecţii şi nu prea depăşim nici salariul unuia dintre cei trei care le păzesc lor vila, în schimburi.
Iar în scandalul ăsta, care nu se mai termină, toată lumea susţine că numirile sunt politice, că X reprezintă unele interese, Y altele..Eu tot aşa, ca om simplu, fără discernământ înţeleg că actul de justiţie, în aceste condiţii ar fi cam viciat din plecare şi în ochii întregii ţări.
Din acest motiv mă întreb de ce au oamenii ăştia salarii aşa mari, dacă sunt nişte marionette? De fapt nu toţi, doar şefii lor.
