- Editorial - nr. 66 / 4 Aprilie, 2013 Aflat in plin proces de decadere si sub atacurile tot mai dese si mai violente ale popoarelor migratoare, masate indeosebi la granita de nord si est, Imperiul Roman a fost nevoit sa renunte la o parte din teritoriul sau, retragandu-se, inclusiv din Dacia, in anul 271, operatiune intrata in uzul istoric sub denumirea de "retragerea aureliana”. Nu credem ca, in acest context de forta majora, cand existenta sa era pusa sub semnul intrebarii, cuiva de la Roma, din centrul de conducere al Imperiului, i-a venit in minte sa retraga toata suflarea Daciei, cu scopul de a o proteja. Cu siguranta, de acolo au curs bogatiile, impreuna cu personalul strict necesar, restul poporului, amarastenii, cum spunem noi azi, ramanand in "voia Domnului”. Primii care au invadat Dacia, imediat dupa aceasta retragere, au fost gotii, cu ramura lor, vizigotii, un neam germanic coborat din Scandinavia si zona Marii Baltice, la sfarsitul secolului al III-lea, si asezat, in prealabil, pe teritoriul dintre Carpati si Don, de unde, impreuna cu carpii lansau atacuri puternice impotriva Imperiului Roman. Aproape concomitent cu ei, gepizii, un alt trib nomad, tot germanic, venit din aceeasi zona, s-a asezat in nordvestul Daciei, de unde faceau incursiuni in imprejurimi. Viata lor aici n-a fost prea lunga, pentru ca, in secolul al IV-lea, din Asia Centrala vin temutii huni. Acestia, trecand Donul, ii bat pe gotii care au ocupat teritoriul nostru dupa 271 si isi stabilesc cartierul general in Campia Panonica, de unde fac incursiuni in intreg Imperiul Roman, ajungand chiar pana la Roma. Dupa huni, au venit la scurt timp, la mijlocul secolului al V-lea, avarii, o populatie tot turcica, din Asia Centrala, ce ocupa zona Dunarii de Mijloc, cum ar fi spatii ce tin partial de teritoriile Austriei, Ungariei, Jugoslaviei si Daciei. Ca popoare in treacat, neobisnuite sa stea