Pedelistii se foiesc din nou, misca, zici ca-s vii. Traian Basescu, presedintele-delimitator, le face din nou treaba si ei nu trebuie sa miste un deget.
In urma cu cateva clipe le zornaiau catusele in somn, acum le canta ghioceii libertatii si unitatii. Pot sa mearga si la film daca vor, cineva lucreaza pentru ei. Si nu SO Vantu, ca e la pastrare.
Exact cand credeau ca gata, s-a sfarsit, soarta a fost cruda si tot ce mai ramanea de facut era sa auda partidul murind in spume, dusmanul de clasa s-a pornit la vale si are sansa istorica de a se pravali cand nimic nu il impingea spre pulbere, caci asemenea majoritate mai rar.
Fireste ca in momentul cand se pune problema ruperii USL, si se pune, caci liberalii inghit greu ocara din partea electoratului care a fost dus de nas fara intentie, ci prin jocul Comisiei Europene, negocierile stanga-dreapta, dreapta-dreapta si stanga-stanga sunt din nou la moda.
Iar PDL, chiar si asa, firav si galbior, cu un picior in sicriu, constituie un grup care pus langa altul, la fel de minuscul, poate ajuta la formarea unei majoritati. Dar care sa fie ea, alaturi de PSD sau de PNL?
Caci oricat de gretoasa ar fi o constructie PNL - PDL sau PDL - PP-DD - PNL sau PSD - PP-DD - PDL - UDMR sau PNL - PP-DD - UDMR - Minoritati, in Romania este posibil orice.
Daca maine dimineata ma trezesc cu ecranele galbene si titluri despre vizita lui Crin Antonescu la Cotroceni, cu scuze si imbratisari, zau ca n-o sa-mi crape anevrismul. L-a antrenat domnul Victor Ponta, e solid precum lipsa certitudinilor.
Dupa mine, ostirea portocalie, care a inceput sa conteze, ar trebui sa stea pe fundul ei in Opozitie, deoarece traim in tara rasturnarilor de situatie si a razgandirilor. Armata e lunga si nu este exclus ca, din aceasta criza teribila de muschi si aorte, fratii uselisti sa ia
