1. Afacerea Kovesi s-a derulat sub presiune. Ca în legea lui Bernoulli, presiunea a fost de mai multe feluri:

- o presiune externă, a Bruxellesului (manifestată prin declarațiile Schengen și MCV), la care Ponta a devenit ultrasensibil

- o altă presiune, internă, a lui Băsescu, (exprimată prin împingerea lui Morar pe lista procurorilor candidați).

- o presiune personală, a lui Ponta, pornită din dorința de a guverna și de a răspunde mai rapid nerăbdării generale.

2. E exclus ca Ponta să fi îndrăznit să ocolească procedura de numire transparentă a procurorilor, așa, de capul lui. Cînd a făcut-o, asta s-a întîmplat NUMAI cu acceptul Bruxellesului. Dacă ar fi făcut-o fără acest acord, Barrosso, Reding și revista Nature ar fi redeschis sezonul isteriei. Prin urmare, europenii nu numai că ȘTIAU că numirea procurorilor șefi se va face POLITIC, dar și DOREAU ca lucrurile să se petreacă așa.

3. Pe plan intern, a fost o înțelegere în trei: USL, Băsescu și CSM. Ponta urma să se descurce cu Antonescu și cu restul alianței. În sarcina lui Băsescu rămînînd Morar și Hăineală.

4. Antonescu a fost CONSULTAT și nu doar INFORMAT, iar asta este un fapt. Dacă ar fi fost luat prin surprindere și tratat de sus, așa cum pretinde, Antonescu ar fi avut nu numai legitimitatea de a răsturna masa, dar și pîrghiile de a bloca aceste numiri de procurori. Nimeni, nici măcar un singur alegător al USL, n-ar fi avut ce să obiecteze dacă Antonescu și PNL ar fi amenințat cu desfacerea USL în caz că Ponta o numeste pe Kovesi. Prin urmare, Antonescu nu numai că a fost o parte a planului, dar a și primit un rol. Pentru că Ponta își dobîndise deja mandatul, iar Antonescu încă nu, s-a stabilit pentru el rolul de băiat bun, păstrător al idealurilor morale ale USL, emițătorul unui discurs "de pe vremuri", lăsînd în seama lui Ponta discursul "adaptat la re