Și bărbații slăbesc
Când o să-l vezi că mănâncă pilaf cu pâine, ciocolată cu ceafă de porc și cartofi prăjiți cu sarmale, să știi că nu-i obligatoriu să fi tras cocaină pe nas. Cel mai probabil doar s-a decis să slăbească și asta e tot ce a înțeles el din cei 120 de ani de dietă pe care i-ai ținut sub ochii lui.
– Îmi spui și mie ce regim e ăsta pe care îl ții tu? – îl întrebi.
– E d-ăla, cum îi zice… disociat.
– Adică?
– Adică nu amesteci carne cu brânză.
– Și o să slăbești de la ciocolată cu porc?
– Păi, ce, ciocolata e brânză?
Bărbații țin o dată-n viață cură de slăbire, dar, când o țin, sunt hotărâți ca niște pitbulli. Degeaba le explici că „disociat“ nu înseamnă ce au înțeles ei, că nu ai cu cine:
– Adică tu ce vrei? Să mă convingi că e OK să mănânc pilaf cu carne?
– Nu, doar să te conving că nu e OK să mănânci pilaf cu pâine.
– Păi, și cu ce să-l mănânc? Gol?
– De exemplu, să nu-l mănânci deloc.
– Adică să mănânc numai pâine?
Un bărbat care ține dietă e un bărbat care, atunci când iese cu băieții la bere, e mult mai rezervat ca de obicei: „Eu n-o mai iau pe-a zecea, că sunt la regim“. Un rol important îl au și salatele. Pentru prima oară-n viață, n-o să mai comande „un șnițel mare cu piure de cartofi“, ci „un șnițel mare, cu piure de cartofi și o salată verde cu multă lămâie“.
Numai piele și cabanos
Scăpată din lanțul trofic, femeia nu mușcă. Abia după primele două săptămîni, timp în care a mîncat o boabă de orez și a băut o cadă de apă la trei ore, începe să schelălăie. Într-adevăr, a mai slăbit, arată mai bine, i-a apărut sus, între picioare, o inimioară de lumină, semn al gagicii beton, dar privirea, ah, privirea e de fiară încolțită. Umbrele găletușelor de înghețată i se perindă în iriși, cercurile de frisbee ale copiilor din parc i se par blaturi de pizza
