Draga Laure, Salonul de Carte de la Paris s-a încheiat. Înainte de toate, aș vrea să te întreb care e sentimentul pe care-l ai? Ce-ți vine să spui repede-repede, pe nepregătite?
O mare bucurie. A fost un mare succes, a venit multă lume, s-a vorbit foarte mult despre literatura română la numeroasele mese rotunde, de la CNL, de la standul românesc, Grande Scène sau Place des Auteurs, ca și la standurile editorilor la care scriitorii români aveau cărți publicate.
A fost nu numai un succes de public, ci și editorial. Nu cunosc cifrele exacte ale vînzărilor, dar editorii păreau mulţumiți, cel puțin asta am înțeles din discuțiile informale. Asta este chimia magică a Salonului de la Paris. Ca autor, mai ales cînd este vorba despre o țară invitată de onoare, se petrec lucruri deosebite. Poți reduce totul la un eveniment comercial (și asta e drept, scriem cărți ca să le vindem), dar este mai mult decît atît. Salonul de Carte de la Paris are darul de a face să se întîlnească lumi diferite.
Salonul avea un aer de forfotă de campus, în care toată lume se simțea ca acasă. Publicul se pregătește din timp. Își aranjează cazarea, se documentează la librari, se informează asupra programului ca să asiste la mese rotunde, lecturi. Oamenii își pregătesc un parcurs: vreau să merg la nu știu ce stand de la H4, apoi la standul ăla, pentru că mama are nevoie de asta sau tata vrea să vadă asta. Vin cu familia, își pregătesc picnicul (pentru că nu au neapărat bani de restaurant).
Într-adevăr, am văzut și eu că se vine în familie sau cu prietenii, ca la un picnic sau un festival. Au fost mulți tineri, elevi. Sînt tot felul de ateliere pentru ei. Chiar ieri dimineață a fost un atelier de desen organizat pentru Ileana Surducan.
Dincolo de această atmosferă, oamenii vin pentru că sînt realmente interesați de carte. Vin și să-i întîlnească pe a
