Sibianca în vârstă de 82 de ani era tânără asistentă universitară când securitatea a luat-o de pe stradă şi a dus-o la interogatorii, după ce fratele ei primise din Germania o scrisoare. I s-a propus colaborarea şi a refuzat, însă refuzul a costat-o şase ani petrecuţi în patru închisori.
Într-o încăpere mobilată elegant, femeia extrem de activă şi acum, zâmbitoare şi caldă, dă timpul înapoi cu calm, într-o poveste emoţionantă şi grea, o lecţie fantastică despre respect pentru valori şi oameni şi, paradoxal pentru mulţi poate, astăzi, despre dragostea necondiţionată şi vie pentru o ţară în care a petrecut şase ani în temniţe dar în care s-a întors cu tot sufletul imediat după căderea regimului comunist.
Prima încercare de recrutare şi primul refuz
În luna iulie a anului 1958, Maria Luise Roth era tânără asistentă universitară la Braşov, la catedra de fizică. Securitatea a luat-o într-o sâmbătă, direct de pe stradă, fiind condusă direct la interogatorii.
„M-au luat de undeva de pe stradă, am ajuns la Securitate şi acolo am fost la o anchetă cu un anchetator, un om mai cult, mai inteligent, şi a fost foarte greu, că tot îmi spunea – Ce faceţi dacă arde casa vecinului? Nu fugiţi să spuneţi la Poliţie ce se întâmplă? Bineînţeles. Aşadar, dacă cineva face ceva împotriva ţării? Acolo e altceva, acolo nu fac.
A durat ancheta de dimineaţă până seara, într-una, într-o sâmbătă, apoi m-au dus acasă. Eu mi-am dat seama ce vor. Toată povestea a fost la două săptămâni după ce fratele meu a fost arestat. A doua zi au venit să mă ia, nu de acasă, mi-au spus unde stau cu maşina şi unde să mă duc, şi am mai continuat povestea asta, să insiste să semnez acel angajament.
Aveam 27 de ani la momentul respectiv, nu am avut copii, nu am avut soţ atunci, plus că tatăl meu a fost politician şi eu am crescut într-