Săptămână (politică) de pomină, asta de după ziua păcălelilor. Răzgândiri greu de înţeles şi de explicat ale premierului Ponta vizavi de calvarul numirilor la şefia marilor parchete. Ne culcăm seara cu o variantă declarată public pe sticlă şi a doua zi, în zori, ne trezim cu o revenire la soluţia iniţială şi cu bomba transmisă pe televiziuni, că interimarul de la Justiţie nu mai renunţă la portofoliu şi că a transmis lista cu propuneri la CSM. Nici tu selecţie, nici tu procedură cerută de secţia de procurori, de CE s.a.m.d. Liberalii parteneri de coaliţie, care se aşteptau la preluarea ministerului şi urmarea procedurilor de selecţie, rămân fără replică. Luaţi puţin prin surprindere sunt şi comilitonii din PSD ai premierului. Buimăceală totală pe scena publică şi în mass-media centrale. Ziarele de Bucureşti titrează cu litere de-o şchioapă: „Mişcări ale PSD în favoarea arendaşului”; „Ponta preia Justiţia şi aruncă în aer USL”; „Pactul de... kovesistabilizare”; „Liberalii cu... broscuţa Kovesi în gât”; „Pisicul cu gheruţele tăiate de javra ordinară”...

Cum ne explică dl Victor Ponta uimitoarea sa sucire-răsucire între decizia anunţată seara (2 aprilie) şi... revelaţia de la trezire, pe 3 aprilie, graţie căreia s-a grăbit de unul singur să trimită lista spre avizare (consultativă) la Consiliul Superior al Magistraturii? Cum să judecăm faptul că n-a găsit de cuviinţă măcar să-l anunţe pe coliderul Antonescu, printr-un telefon, de ceea ce are de gând să facă? Chestionat de presă, dumnealui oferă un răspuns năucitor: „Am decis să-mi asum această răspundere”. Se zice că „noaptea e un sfetnic bun”. O fi calculat dl Ponta efectul nociv al inconsecvenţei sale asupra relaţiilor din cadrul USL, impactul acestor bâlbâieli în ceea ce priveşte climatul de încredere care trebuie să guverneze Uniunea? Mă tem că noaptea de 2 spre 3 aprilie nu prea i-a fost dlui inter