Pune şi tu mâna şi fă ceva! Nu mai sta în marea masă a amărâţilor anonimi! Eşti un Nimeni. Ce vrei, să mori aşa, ca un Nimeni? Trebuie să faci ceva!
Ai văzut, e de ajuns să te duci la şcoală cu o bentiţă tricoloră şi devii celebru peste noapte. Dar tu nu porţi bentiţă. Sau să protestezi laolaltă cu civilii în piaţa mare a oraşului, când ai pe umeri epoleţi de locotenent în Armata Română, şi să ajungi consilier la cineva important. Dar tu n-ai epoleţi. Să faci greva foamei cu leafă de profesor şi să intri în Parlament. Dar tu n-ai ce mânca. Să fluturi steagul tricolor la toate adunările publice care-ţi ies în drum. Dar tu n-ai steag.
Nu fi prost, fă şi tu ceva pentru România, de exemplu! Trage şi tu o băşină, ca să mă exprim aşa, pe româneşte! Una tricoloră. La momentul potrivit, într-un loc de mare audienţă, fără sfială, una care să miroase a tricolor. Asta ar fi ieşirea ta din anonimat, te asigur! Pentru că în România, pasiunea pentru mirositul ciorapilor, pentru „capra vecinului“ şi trăncăneala pe seama lucrurilor mici sunt chestiuni ce ţin de tradiţia strămoşească. Dacă discuţi altceva, nu eşti din „poză“, eşti „intelectual“ şi intelectualii miros urât. Poţi să tragi şi o băşinică, dar tricoloră să fie!
Imediat ce-o tragi, isprava ta va fi discutată pe bloguri, apoi pe reţelele de socializare. D-aia există reţele, ca membrii să socializeze pe băşini. Cu patimă. Vei bate recordul la „like-uri“ şi la comentarii într-o zi! Vei fi aplaudat. Mulţumeşte-le! Dar vei fi şi huiduit, luat peste picior, ce putoare!, nu te descuraja!, sunt trădătorii de ţară, ignoră-i, vei avea destui susţinători care să-i înjure de mamă pe cei vânduţi! Trăim nişte vremuri numai bune pentru băşini tricolore, se revarsă fierea naţionalistă, n-am învăţat nimic din tragedia din martie ’90 de la Târgu Mureş şi, în general, n-am învăţat nimic din ce-am trăit. Dar e
