Am cumpărat, deunăzi, o revistă de benzi desenate, avîndu-l drept personaj principal pe Harap Alb. Harap Alb al lui Ion Creangă. Simt nevoia să fac această precizare nu pentru că mi-aş imagina că cititorii Dilemei vechi nu ar şti cine este autorul poveştii, ci pentru că, după o jumătate de oră cu ochii aţintiţi pe paginile revistei, am uitat eu însămi, cu desăvîrşire, cine era Harap Alb, ce pofte aveau Setilă şi Flămînzilă şi încotro a zburat fata Împăratului Roş. Dar să nu anticipăm. S-o luăm cu începutul:

Revista arată incredibil de bine: pagină fină, lucioasă, culori impecabile, desene create de o mînă profesionistă. Şi are un preţ rezonabil. Cam atît cu părţile bune. Cele halucinante încep chiar de la titlu: revista se numeşte Harap Alb continuă. Pe copertă este anunţat bonusul: pe lîngă aventurile nemuritorului personaj autohton, copiii au ocazia să cunoască şi Originile lui Setilă şi Legenda lui Dragobete. Tot de pe copertă ne priveşte, ameninţător, însuşi Harap Alb – o combinaţie între Darth Vader cu o sabie de foc, împăratul Traian şi muşchii lui Hulk Hogan.

DE ACELASI AUTOR Organizaţii noi, ambalaj de lemn Evaluări "de amorul artei" Portretul unui adolescent altfel În căutarea întîlnirilor pierdute Odată ce ai dat prima pagină, începe haosul: povestea lui Ion Creangă rămîne doar un simplu pretext pentru o desfăşurare de forţe, personaje şi locuri care n-au nimic comun cu „scenariul“ scris de povestitorul moldovean. Harap Alb are portretul unui viking cam bleg, Împăratul Roş are aerul că sărbătoreşte Halloween-ul într-un costum prost ales, cumpărat dintr-un magazin de fiţe, iar Setilă, Flămînzilă şi Gerilă par un grup de samurai cheflii. Şi fiindcă numele originale ale personajelor li s-au părut, probabil, autorilor, neatractive pentru cei mici, ele au fost înlocuite cu Ştefan, Mîrza şi Lardea (?!). Fata împăratului şi Împărăteasa furnicilor