Pentru USLiști: nu simt nevoia să explic de ce am fost “băsistă”.
Pentru “băsiști”: nu simt nevoia să explic de ce sunt contra lui Băsescu acum.
Explic doar pentru oamenii normali la cap.
Astă-vară nu mi-am permis vacanță. Am scris zi și noapte articole, plângeri către UE, plângeri la ziare străine, mesaje către toți oamenii pe care îi cunosc din Comisia Europeană, FMI, Banca Mondială, am ieșit în fiecare seară timp de vreo două luni în Piață (Victoriei), am strâns semnături, am făcut tot ce m-a dus capul, atâta cât m-a dus. Nu pentru că eram cu Băsescu, ci pentru că eram contra loviturii de stat dată de penalii care vor să scape de justiție, eram contra celor care voiau să desființeze instituțiile statului de drept. Contra celor care vor să ne scoată din UE.
Conjunctural, m-am nimerit să fiu de aceeași parte cu Băsescu. Ba chiar am fost cu Băsescu tocmai împotriva lui și a prostiilor din capul lui: am încercat să-l conving (prin cine s-a nimerit sau întrebându-l direct la GDS) că la referendum nu era vorba de el, ci de statul de drept și că dacă nu vrea să zboare din funcția de președinte, pentru binele lui și al nostru, să stea naibii acasă și să boicoteze referendumul.
Astă-primăvară m-am nimerit să fiu de partea Alinei Ghica și a lui Cristi Dănileț când s-a întâmplat al doilea puci al lui Voiculescu – Pivniceru, cel de la CSM. Nu pentru că-i cunosc pe cei doi, chiar nu-i cunosc; ci pentru că sunt de partea regulilor și a statului de drept, iar revocarea lor a fost ilegală. Nu pentru că-s “judecători băsiști” (nici n-am auzit să-l fi judecat oamenii ăștia vreodată pe Băsescu și să-l fi făcut scăpat sau mai știu eu ce), ci pentru că legea se respectă într-un stat de drept. Iar revocarea s-a dovedit, ieri, ilegală, după o decizie a unei instituții din statul de drept.
Sunt și rămân consecventă ideii că trebuie să devenim un stat d