Judeţul Dîmboviţa este unul dintre cele mai bogate în monumente istorice de mare valoare. Şi nu pentru că, de-a lungul veacurilor, dîmboviţenii ar fi fost „mai artişti“ decît alţii. De fapt, de-a lungul istoriei româneşti, întreaga zonă colinară – cea din nordul Valahiei şi al Olteniei – a fost cea de predilecţie aleasă pentru întemeierea şi dezvoltarea de aşezări. Pentru zona Dîmboviţei, însă, s-au adăugat perioadele de timp în care Tîrgovişte a fost capitală – permanentă sau temporară – a Ţării Româneşti. Acest lucru a condus nu numai la dezvoltarea oraşului de scaun şi a reşedinţei voievodale, mai ales în vremea lui Petru Cercel (1573-1575), cît şi în cea a lui Matei Basarab (1632-1654) sau a lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Potrivit cronicilor, „boierii toţi“ urmau exemplul domnesc, ceea ce a condus la construirea a numeroase ansambluri mănăstireşti şi a curţilor boiereşti, în zona care înconjura capitala, ca şi în interiorul acesteia din urmă. Faptul e, de altfel, demonstrat de numeroasele construcţii ce se păstrează şi astăzi, şi ilustrat, printre altele, de fosta Mănăstire Cobia.
DE ACELASI AUTOR Del prencipe della Valacchia Maggiore (II) Del prencipe della Valacchia Maggiore (I) Theophil von Hansen Biserica Mănăstirii Stelea din Tîrgovişte Construită în 1572 de către clucerul Badea, mănăstirea mai păstrează, ca piese originale, turnul de poartă şi biserica, restaurate relativ recent. În 1928, releveul făcut de studenţii Şcolii de Arhitectură din Bucureşti consemnează biserica doar cu o turlă peste naos, şi existenţa unei alte construcţii alăturate, probabil o stăreţie; în cartea sa din 1937, Grigore Ionescu publică o fotografie a bisericii în care apare şi stăreţia, mai tîrziu dispărută.
Evident că ceea ce continuă să uimească este biserica. În reprezentările menţionate mai sus şi pînă acum vreo două decenii – cînd bolţile erau căzut
