Unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţă români, uitaţi pe nedrept, este Alexandru Borza, fost un preot greco-catolic şi botanist, întemietorul geobotanicii în România. S-a născut la Alba Iulia în 1887, unde a şi copilărit. A trăit o perioadă important din viaţă la Alba Iulia şi Blaj după care s-a mutat la Cluj-Napoca, unde a înfiinţat celebra grădină botanică.
A urmat Seminarul Teologic Greco-Catolic din Blaj şi Facultatea de Ştiinţe din Budapesta, obţinând licenţa în 1911 şi doctoratul în ştiinţe naturale în 1913. Alexandru Borza a participat activ la Marea Unire de la Alba Iulia, din 1918. A fost ales deputat al Casinei române din Blaj. Pentru a fi de folos şi ajutor celor din Alba Iulia, în pregătirea Unirii, profesorul Alexandru Borza a făcut parte din grupul care a redactat ziarul ocazional „Alba Iulia” scriind un articol despre trecutul glorios al oraşului.
La Blaj a fost până în 1919 profesor de ştiinţe naturale la liceul românesc (Liceul de Băieţi), iar după aceea profesor de botanică la Universitatea din Cluj (1919-1947). Aici a desfăşurat, timp de aproape trei decenii, o activitate prodigioasă, întemeind publicaţii ştiinţifice, ctitorind (în 1923) şi conducând Institutul Botanic. În anul 1920 a fondat Grădina Botanică (care în prezent îi poartă numele) şi Muzeul Botanic. Tot la iniţiativa sa a fost înfiinţat Parcul Naţional Retezat, primul parc naţional românesc.
“Tânărul profesor emite un adevărat flux de idei organizatorice, ştiinţifice şi metodologice, astfel că în răstimpul relativ scurt cât a funcţionat la Blaj, lasă în urma sa numeroase realizări. Fără a-i fi subestimată ocupaţia de dascăl, Alexandru Borza lasă ca balanţa activităţii sale să se încline, de multe ori, în favoarea activităţilor obşteşti. Pe baza prestigiului dobândit a fost numit în 1919 profesor şi director al Institutului de Botanică al Muzeului Grădinii Bo
