Norvegia, coltul de paradis din nordul Europei, nu cunoaste criza. Statistile macro-economice sunt de invidiat. Cu toate acestea, regatul este amenintat de un rau inedit. Prea buna lui stare de sanatate economica favorizeaza cresterea economica, scaderea programului de lucru si... pierderea competitivitatii.
Majoritatea statelor europene se intreaba cum pot sa-si recapete competitivitatea. Reducerea salariilor face parte dintre pistele urmate. In acest timp, anagajatii norvegieni din sectorul privat ameninta cu greve pentru o revalorizare a salariilor lor. Alimentata de veniturile petroliere, economia Norvegiei uluieste cu performantele ei macroeconomice. Cu o crestere a Produsului Intern Brut de 3,5% in 2012, cu o rata a somajului de 3,6% din populatia activa si un venit mediu lunar de 5.300 euro, s-ar putea crede ca este paradisul pe pamant. Dar aceste statistici iesite din comun intr-o Europa confruntata cu o criza fara sfarsit, parca, ascund un rau nebanuit.
Prea bine platiti, norvegienii nu muncesc suficient. Castigurile salariale medii ale norvegienilor sunt cu 60% mai mari decat media salariilor europene. Incepand cu 2000, ele au progresat cu 63%. „Fara un efect pozitiv pentru economie”, a subliniat Dag Aarnes, economist la Asociatia intreprinderilor norvegiene. Cei 50.000 de imigranti pentru 5 milioane de locuitori, care intra anual in tara in cautarea unui loc de munca, sunt insuficienti pentru a crea a stabiliza evolutia salariilor.
Considerand ca nivelul lor de trai le permite, norvegienii vor o reducere a programului de lucru. Potrivit OECD, ei ocupa locul trei in lume in topul mondial al lucratorilor care presteaza cele mai putine ore de munca, dupa olandezi si germani. Faptele sunt elocvente. Cu un grad de ocupare a fortei de munca de 61%, regatul scandinav se situeaza intr-un zona care regrupeaza Grecia, Ungaria, Spania si Itali
