După 40 de ani de muzică, Alifantis povestește fiecare capitol al carierei sale: de la cele trei eşecuri la Conservator, până la Cenaclul Flacăra și ascensiunea în lumea teatrului şi a muzicii.
Nicu Alifantis a debutat în 1973 și crede că a ales cel mai bun drum pentru cariera sa. „Mie nu mi-a plăcut niciodată să fac ceva din obligaţie. Am avut şansa să fac ce-mi place şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că am reuşit să-mi gestionez lucrurile în aşa fel încât să-mi placă tot ceea ce fac. Mă bucur că nu m-am dus la medicină. Prost doctor aş fi ieşit”, i-a mărturist cantautorul, Iulianei Ciugulea, realizatorul emisiunii „Conversații esențiale”, de la Digi 24.
Astăzi, de la ora 20.10, invitatul Iulianei Ciugulea va dezvălui ce înseamnă pentru el statutul de vedetă în România, dar și care au fost secretele reușitei sale pe scena muzicală. Nicu Alifantis nu putea sări un moment foarte important al vieţii: intrarea sa în Cenaclul Flacăra. „Când am intrat în cenaclu, mulţi au şters pe jos cu mine, începând cu moţul Pitiş. El avea un cuvânt greu de spus în vremea aia. Motivul celor care m-au respins a fost că eu nu cânt folk, că sunt un cântăreţ care cântă orice altceva numai folk nu. Vocile cele mai vehemente erau aşa: Pitiş, Vali Sterian, Stănculescu, George Stanca. Eram atacat cu cronici, cu articole. E, lucrul ăsta m-a ambiţionat foarte tare. Mă şi numeau Mihai Constantinescu al muzicii folk. Pe mine lucrurile astea m-au amuzat foarte tare atunci şi m-am pus pe treabă. Apoi lucrurile s-au aşezat, uşor, uşor. ... Ulterior, Pitiş a venit şi mi-a strâns mâna şi am avut apoi cu el un traseu extraordinar, o prietenie care s-a construit frumos, în timp.”
Povestea admiterii lui Nicu Alifantis la Conservator este şi ea una mai specială. Nici aici lucrurile nu au mers foarte uşor pentru artist. „Eu n-am avut studii muzicale. Clasica poveste – am dat la
