La Vadu Roşca a avut loc, în urmă cu 56 de ani, o primă mare revoltă, menită să stopeze colectivizarea, răscoala ţăranilor fiind înăbuştă în sânge.

Cei care au studiat adevărata istorie a României ştiu că satul Vadu Roşca nu este doar localitatea unde, în vara lui 2005, au avut loc inundaţii devastatoare. Aici a avut loc prima revoltă anticomunistă, în 4 decembrie 1957, a ţăranilor care s-au opus colectivizării forţate, revoltă reprimată de trupele de securitate coordonate de cel care avea să devină câţiva ani mai târziu preşedintele ţării, Nicolae Ceauşescu.

Au căzut atunci sub furia gloanţelor nouă oameni tineri, 48 fiind răniţi, alţi 18 înfundând ani grei de carceră în închisorile comuniste. Unul dintre cei care au avut de pătimit a fost chiar căpetenia revoltei, cum l-au numit sătenii, Niţu Stan, zis „Ochiosul".

Ghiogarii nu au fost convingători

„Am fost primii care ne-am revoltat atunci pentru că nu am vrut să ne trecem la colectiv. Au adus mai întâi ghiogarii în sat, să ne convingă cică cu bâtele, dar văzând că nu e de glumă cu noi, au trimis armata să ne sperie", îşi aminteşte Niţu Stan despre cum a început totul.

În dimineaţa zilei de 4 decembrie 1957, întreg satul Vadu Roşca a fost înconjurat de soldaţi, asaltul împotriva ţăranilor fiind dat în mijlocul satului. Acolo, oamenii s-au adunat chemaţi de sunetul asurzitor al clopotului de la biserică. S-a tras fără somaţie, teritoriul fiind transformat în câteva clipe într-o baltă de sânge.

„Dumnezeu a vrut să scap. În dreapta mea a murit unul, în stânga, altul. A murit şi o femeie, Dana Radu. Atunci nu mai gândeam nici că mor, nici că trăiesc. Armata venea în salturi şi am scăpat strecurându-mă pe sub gard, ca un câine", povesteşte cel supranumit atunci de comunişti „capul răutăţilor din Vadu Roşca". În cele din urmă a fost prins şi adus pentru anchetă, împreună cu ceil