Scriitorul francez Michel Houellebecq revine în atenţia mediatică, şi nu numai a revistelor literare, cu o carte de poezie publicată la editura Flammarion. După o perioadă de tăcere de doi ani, mai precis de cînd a obţinut premiul Goncourt pentru romanul "Harta şi teritoriul", Miechel Houellebecq a reînceput să acorde lungi interviuri şi să-şi spună părerea despre tot felul de subiecte. Autor de mare succes, tradus în întreaga lume inclusiv în România, Michel Houellebecq joacă însă şi un anumit rol mediatic pe care vom încerca să-l descifrăm în continuare.
Michel Houellebecq şi-a creat un personaj pe care îl interpretează de fapt sistematic de fiecare dată cînd iese în public. El joacă rolul scriitorului "blestemat", al artistului dezgustat de lumea în care trăieşte. Houellebecq se consideră un singuratic şi un asocial, iar atunci cînd se lasă fotografiat face tot posibilul ca dezamăgirile sale să figureze într-un fel pe faţa sa şi în atitudinile sale. Preferinţele sale vestimentare au devenit de fapt un clişeu, Houellebecq se îmbracă de fapt ca un camionagiu şi nu se desparte niciodată de o canadiană care pe an ce trece devine tot mai jerpelită.
Acest nou volum de poeme, al cincilea, se numeşte "Configuration du dernier rivage" (Configurarea ultimului ţărm) şi reuneşte texte de facturi diferite: unele par nişte haiukuuri, alte sunt cu rimă sau scrise chiar în alexandrini. Mult umor dar şi multă disperare emană din versurile sale, o parte fiind parcă expresia unei decepţii sentimentale.
Citez cîteva versuri în franceză, pentru a sugera muzicalitatea adoptată de poet:
« Où retrouver le jeu naïf ? / Où et comment ? Que faut-il vivre ?/ Et à quoi bon écrire des livres / Dans le désert inattentif ?»
Unde să regăsesc jocul naiv? / Şi cum? Ce-ar trebui să trăiesc? / Şi la ce bun să mai scriu cărţi / Într-un deşert neatent?
Ultimul
