Judeţele Alba şi Hunedoara sunt, probabil, cele mai bogate zone arheologice din Europa de Est, întrucât aici s-au aflat atât cetăţile regale dacice, cât şi garnizoanele şi centrele comerciale cele mai dinamice din antichitatea daco-romană.
Pentru un arheolog pasionat şi corect cu profesia sa, aici se află adevărate minuni, iar şansa de a le săpa şi studia este o şansă istorică. Ce se întâmplă, însă, dacă respectivii arheologi îşi văd doar propriile mici ambiţii şi interese, fiind gata să cedeze în faţa oricărui industriaş, ba, mai mult, găsind scuze "economice" distrugerii propriilor descoperiri? Se întâmplă un dezastru, aşa cum a fost şi la Şibot, în 22 octombrie 2012: distrugerea sitului roman bine conservat, numit "Şibot 3", de pe traseul autostrăzii A1, sectorul Sibiu-Orăştie-Turdaş. Cu acceptul tacit al Ministerului Culturii, condus de Puiu Haşotti, dar şi cu participarea directă a arheologului goldist Paul Damian, directorul adjunct al Muzeului Naţional de Istorie, vicus-ul roman a fost ras cu buldozerele! În loc să construiască un viaduct, chiar pe banii statului român, dacă ar fi fost cazul, compania austriacă STRABAG s-a grăbit să distrugă construcţii splendide ale unui târg de acum două mii de ani, unic în România. Desigur, oficialii companiei se scuză şi spun că n-au nicio vină (?), ei au pus în operă ceea ce le-au cerut grangurii proverbiali de la Compania de Autostrăzi (CNADNR), de sub conducerea lui Mircea Pop, directorul demisionat, ca urmare a unei petreceri deocheate la Bâlea Lac. Lor li s-a alăturat directorul Muzeului de Istorie din Sibiu, arheologul Sabin Luca, cel care s-a mulţumit să se entuziasmeze de valoarea europeană a sitului, dar a pus capul în pământ şi a acceptat, umil, distrugerea acestuia. Ce suflet poate avea un arheolog care îşi vede munca prefăcută în pulbere şi
