Ion Gavrilă-Ogoranu reprezintă unul dintre cele mai puternice simboluri ale luptei împotriva regimului comunist. Este unul dintre puţinii dizidenţi care a reuşit să scape de fosta securitate, care îl condamnase la moarte.

Ion Gavrilă-Ogoranu s-a născut în anul 1923, într-o familie ţărănească cu 6 copii, în satul Iasi-Făgăraş. A urmat Liceul Radu Negru din Făgăraş, unde a făcut parte din Frătia de Cruce Negoiul. Si-a executat stagiul militar la vânătorii de munte, la Şcoala Militară Abrud şi la Câmpulung-Muscel. Combatant pe front, până la alungarea armatei maghiare din Munţii Apuseni. În 1941 a fost condamnat la temnită de regimul antonescian. În 1945 era student în centrul Universitar Cluj, la Facultatea de Agronomie şi, în paralel, la Academia de Înalte Studii Economice din Braşov.

A acţionat în organizaţiile anticomuniste studenteşti din Cluj, participând şi la greva studenţească din 1946, în calitate de vicepreşedinte al studenţilor de la Agronomie. A participat la pregătirea Rezistenţei Armate Anticomuniste promovată de partidele istorice, de Mişcarea Legionară şi de ofiţeri ai armatei române. Începând din 1948, împreună cu alţi studenti, ofiţeri şi elevi, a organizat Grupul Carpatin de Rezistentă Naţională Armată din Munţii Făgăraşului. Este rănit în luptă în mai 1954.

Proces însecenat la comanda KGB-ului

Pentru activitatea anticomunistă este inclus, în lipsă, în „Procesul marii trădări”, din 1948, proces înscenat de comunişti la comanda KGB-ului. Este, de asemeni, condamnat în contumacie la 15 ani în procesul celor 200 de studenţi din Centrul studenţesc Cluj. Tot în contumacie este condamnat la „moarte prin împuşcare” de Tribunalul Militar din oraşul Stalin, în iunie 1951. După anihilarea Grupului Carpatin, deşi a fost căutat cu înverşunare, nu a fost prins de Securitate peste 20 de ani. Cea mai mare parte a acestei perioade a stat ascu