În Australia există peste 500 de popoare aborigene, împărţite în comunităţi, fiecare având propria sa limbă şi propriul său teritoriu. Invazia britanică pe care au suferit-o la sfârşitul secolului al XVIII-lea a avut consecinţe catastrofale asupra vieţii imediate, dar şi asupra spiritualităţii şi a tradiţiilor locale. Cu toate astea, cultul strămoşilor şi comunicarea cu lumea "de dincolo" sunt încă foarte prezente, la fel ca şi ritualurile practicate de vracii vindecători, aşa-numiţii wirinun
Pământul este absolut crucial pentru popoarele aborigene, el aflându-se în centrul vieţii lor culturale şi spirituale. Înainte de invazia Australiei de către britanici, cele mai multe dintre ele se stabiliseră de-a lungul coastelor continentului, în comunităţi pe jumătate sedentare, care trăiau din agricultură, pescuit şi din creşterea vitelor. Aborigenii care se aflau în interiorul ţinuturilor şi în deşert trăiau din vânătoare şi din cules, practicând o tehnică a arderii solului, pentru a încuraja creşterea plantelor preferate de către animalele pe care ei le vânau. De asemenea, aveau şi nişte tehnici foarte evoluate pentru a găsi apă.
În prezent, mai mult de jumătate dintre aborigeni trăiesc în oraşe, de cele mai multe ori la periferii, în condiţii îngrozitoare. Mulţi alţii sunt angajaţi ca agricultori pe terenurile ce le-au fost luate cu forţa. Foarte puţini mai sunt cei care - mai ales în partea de nord a continentului - au reuşit să rămână pe pământurile lor ancestrale, continuând să practice vânătoarea şi culesul, devotaţi ritualurilor spirituale, între care la loc de frunte se află cultul strămoşilor şi al morţilor.
Spiritele străbunilor
Aborigenii încearcă să trăiască în armonie cu natura. Un lucru tot mai greu, pe măsură ce civilizaţia şi industria le pătrund tot mai masiv în viaţă. Banii şi