În această săptămână, inutilitatea şi dezorganizarea sistemului de învăţământ a fost mai evidentă ca niciodată. De fapt, în “Săptămâna Altfel”, care cred că ar fi fost mai potrivit să se cheme “Săptămâna tot la fel”, în afară de orar, nu s-a întâmplat nimic “altfel”.

Teoretic, asta ar fi săptămâna excursiilor la muzee interesante, săptămâna în care avem ocazia să vorbim cu medici sau ingineri, săptămâna în care ne punem la lucru creativitatea, şi nu capacitatea de a învăţa pe de rost nişte tâmpenii. Practic, bineînţeles că lucrurile stau complet diferit. Nu putem să vizităm muzee din alte oraşe, pentru că dirigintele trebuie să întocmească un munte de hârtii care să demonstreze că mergem în casa unui scriitor şi nu într-un club. Or, puţini diriginţi au timpul şi răbdarea necesare pentru asta, şi preferă să ne ducă, în cel mai fericit caz, la Muzeul Ceasului. Cât despre oameni realizaţi în carieră, care să ne motiveze şi să ne povestească despre experienţa lor, puţini se vor obosi să-şi ia o zi liberă, pentru a vorbi în faţa unor elevi, fără să primească nimic în schimb. Iar când vine vorba de activităţi pe care trebuie să le desfăşurăm în liceu, majoritatea profesorilor strâmbă din nas, pentru că ele presupun planificări detaliate şi multă muncă în plus, şi nimeni nu are chef de aşa ceva.

Pe scurt, „Săptămâna Altfel” e încă o încercare stupidă de a reînvia învăţământul. Ar fi un proiect bun şi folositor, dacă am avea resursele necesare. Dar dacă pentru mine nu are niciun rezultat, ce să mai spunem de elevii din cine ştie ce sătuc uitat de lume? La câte muzee credeţi că se duc şi câte proiecte credeţi că au pregătit profesorii din acele şcoli? Iar dacă i se face cuiva milă de elevi şi se hotărăşte să îi ducă până la urmă undeva, toate locurile la vreo piesă de teatru ceva mai interesantă sunt rezervate oricum cu cine ştie câte săptămâni înainte, de copi