„Sectorul terțiar”, cum li se mai spune serviciilor, acoperă tot ceea ce nu este industrie, construcții sau agricultură.
Serviciile merg de la telecomunicatii, transport, sanatate si turism, pana la presă, bănci si jocurile de noroc, altfel zis tot ce nu implică, în economie, producție imediată de bunuri.
Desigur, si sectorul terțiar, cel al serviciilor, lucrează cu bunuri ce sînt transformate, precum in sectorul „horeca", cel al hotelurilor si restaurantelor. Specificul serviciilor este insa că se axează pe interactiunea dintre oameni, iar nu pe transformarea bunurilor.
Europa este blocul economic cu cea mai mare preponderență a serviciilor in economie. Intr-o țară precum Franța, aproape 80% din populația activă lucreaza in servicii. Media europeană depășește 70% din oameni lucrand in servicii, mai degrabă decât in industrie, construcții sau agricultura.
După Europa, cele mai ridicate procente se întâlnesc in Statele Unite (70%), Japonia (60%) si Taiwan (50%). Alte economii in constantă expansiune, precum India si Brazilia, își extind de asemenea rapid sectorul serviciilor.
Una din marile binefaceri incontestabile ale Uniunii Europene este faptul ca a adus libera circulație a serviciilor. Asta face ca astăzi, deși unele restricții rămân, practic orice firma de servicii e liberă să le ofere in orice țară a UE.
Libera circulație a serviciilor a fost consfințită printr-o directivă a parlamentului european din 2006.
Cu toate astea, unele servicii rămân excluse din directiva europeană si nu beneficiază de libera circulație. E vorba in primul rând de tot ceea ce tine de sanatate si învățământ. La fel, sînt excluse serviciile legale si audiovizuale, serviciile notariale sau jocurile de noroc.
Intr-o Europă lovită din plin de criză, de globalizare si de delocalizarea indust
