Nora Iuga, Piaţa cerului. Jurnal de bucătărie, Casa de Editură Max Blecher, 2012,

ediţia a doua, „Cuvânt înainte” de Claudiu Komartin, 144 p.

Casa de Editură Max Blecher a reeditat în 2012 volumul Norei Iuga, Piaţa cerului. Jurnal de bucătărie (apărut iniţial în 1986 la Cartea Românească, cu titlul Piaţa cerului), un volum mixt de poezie, proză şi secvenţe evocatoare, biografice – carte ce readuce, peste timp, atmosfera apăsătoare a anilor ’80, dar păstrează şi urmele cenzurii (ediţia a doua semnalează cuvintele cenzurate din prima ediţie, ca şi pe cele cu care au fost înlocuite cele dintâi). Cenzura s-a manifestat atunci inclusiv la nivelul titlului cărţii: titlul iniţial, Jurnal de bucătărie, a părut un titlu prea puţin serios, aşadar potenţial subversiv. Altfel, el marca, la mijlocul anilor ’80 – ca şi poezia tinerilor, pe atunci, optzecişti – refugiul într-un cotidian pigmentat cu livresc şi incursiuni în imaginar, ca replică la realitatea cenuşie. Piaţa cerului. Jurnal de bucătărie e un volum puternic şi astăzi, interesant ca formulă (prin mixul de tipuri de text, poezie, proză, jurnal) – deşi în epocă, probabil din pricina caracterului hibrid, nu s-a bucurat de atenţia pe care o merita.

„O bucătărie – scrie autoarea în prima secvenţă, «În căutarea unei definiţii» – poate fi deci un salonaş monden sau o cafenea literară, dar, de cele mai multe ori, ea care nu se interesează de ţinuta exterioară, ea care în zile de totală apatie miroase a mucegai şi ratare, ea ca o cenuşăreasă deznădăjduită, are revelaţia miracolului. Atunci bucătăria devine un sanctuar bântuit de umbre. La masa ei de lemn negeluit, noaptea, când se sting toate zgomotele zilei, îmi încep aventura, scriu.” Bucătăria din apartamentul de două camere devine, în anii ’80, un spaţiu de întâlniri literare (sunt evocaţi, de pildă, Virgil Mazilescu, Mariana M(arin), Mariu