Deşi Corneliu Coposu nu a fost singurul sălăjean care a refuzat să colaboreze cu Securitatea şi a suferit din plin consecinţele refuzului său, el este, cu siguranţă, cazul cel mai interesant, cu atât mai mult cu cât vorbim de zeci de ani de teroare securisto - comunistă la care a fost supus cel căruia cu respect i-au spus cei care l-au cunoscut - Seniorul.

Corneliu Coposu s-a născut în 1914 în comuna sălăjeană Bobota, judeţul Sălaj. Calvarul importantului lider ţărănist a început pe 14 iulie 1947, când a fost arestat împreună cu întreaga conducere a PNŢ, în ceea ce s-a numit Înscenarea de la Tămădău. Până în 1956 a fost ţinut în arest preventiv, fără să fie judecat. În 1956 i s-a înscenat un proces pentru "înaltă trădare a clasei muncitoare" şi pentru "crimă contra reformelor sociale". A fost condamnat la muncă silnică pe viaţă. Până în 1962 a fost închis într-un regim sever de izolare la penitenciarul Râmnicu Sărat.

I s-a promis libertatea în schimbul trădării lui Iuliu Maniu

Istoricul zălăuan Marin Pop, scrie în "Monografia familiei Coposu", pe care o are în lucru, că odată cu arestarea întregului lot al PNŢ care se presupunea a fi implicat în „afacerea Tămădău”, subsolul de la Ministerul de Interne, unde se găsea închis şi Corneliu Coposu, a devenit neîncăpător. În aceste condiţii, Corneliu Coposu, alături de alţi fruntaşi PNŢ, a fost transferat la Malmaison, unde a fost supus altor anchete, prin care se încerca implicarea lui în pretinse acţiuni de spionaj întreprinse de PNŢ, pe lângă misiunea militară aliată anglo-americană. De asemenea, s-a încercat implicarea lui ca martor al acuzării în procesul lui Iuliu Maniu. Fostul lui vecin şi cunoscut din timpul studenţiei, Avram Bunaciu, a încercat să-l ademenească să semneze o hârtie în acest sens, promiţându-i că dacă o semnează va fi pus în libartate. Corneliu Coposu a refuzat categor