Pe vremuri un actoraş mic făcea un rol mare. De atunci l – am urmărit şi apreciat de fiecare dată ca actor şi când apăra actorii împotriva sălbaticilor şi când mânca mere roşii. Cu timpul a devenit om politic şi mi s-a părut întotdeauna că a rămas acelaşi apărător al celor neapăraţi de nimeni. I-am luat apărarea când a fost învinuit de incompatibilitate pentru că omul făcuse demersurile necesare la Comisia Juridică şi i se spusese că este ok.

Am auzit apoi că în cadrul şedinţei PNL întrunite cu ocazia numirii lui Kovesi la DNA a avut o atitudine tranşantă, spunând că dacă ar fi după el – dar cine e el să decidă?- ar decide ieşirea de la guvernare. Asta s-a anunţat pe post şi m-am bucurat pentru că dovedea că rămăsese un om dintr-o bucată. Spre mirarea mea însă, invitat la o emisiune tv şi întrebat dacă e adevărat, l-am auzit spunând că nici nu vrea să comenteze astfel de zvonuri jurnalistice.

Ceva mai târziu, seara l-am auzit însă pe ministrul Barbu Alexandru, alt participant la şedinţa PNL, că totuşi domnul Mircea Diaconu, căci despre el este vorba, făcuse acea afirmaţie şi apoi chiar am ascultat la tv înregistrarea cu cuvântul domnului Diaconu. Dar şi a lui Antonescu în timp ce afirma că nimeni nu a cerut ieşirea de la guvernare şi a avut unanimitate. Am rămas cu un gust amar. Cum adică, faci un gest normal, de moralitate, ai un punct de vedere personal şi îl exprimi în plen, apoi nu vrei să îl mai recunoşti public, numai pentru că şeful a vrut să declare că a avut unanimitate şi nimeni nu a avut alt punct de vedere ? Cum poţi face aşa ceva când ştii că se introduc microfoane şi sub paturile oamenilor şi nimic nu rămâne secret atâta timp cât ştiu doi oameni ? Acum, un actor mare a jucat un rol mic. Domnule Mircea Diaconu, de acum NU VĂ VOI MAI CREDE.

Confirmări

Acelaşi Barbu Alexandru, confirmând verticalitatea pe care altă dată