…ocupă o zonă care cuprinde mai multe sectoare ale Capitalei, principalele străzi care aparţin acestui perimetru fiind Lipscani, Şelari, Covaci, Doamnei, Stavropoleos, Franceză, Şepcari şi altele. În cuprinsul său se află o serie de obiective înscrise în Lista monumentelor istorice, între care Curtea Veche, Hanul lui Manuc, bisericile Stavropoleos şi Sfântul Anton, precum şi numeroase alte clădiri vechi cu acelaşi statut.
Desigur, această „definiţie” poate suferi, după părerea mea, unele completări, între care cea mai importantă se referă la faptul că, în realitate, perimetrului menţionat i se pot adăuga altele în care există suficiente dovezi arheologice şi documentare, inclusiv cartografice, cum ar fi aceea a Dealului Patriarhiei, Colţea, unele porţiuni din malul Dâmboviţei…
De fapt, această zonă a constituit, în cea mai mare măsură, centrul meşteşugăresc, comercial şi bancar al Bucureştilor (aşa cum dovedeşte şi lucrarea Centrul istoric financiar-bancar al Bucureştilor de Cristina Ţurlea, 2011). În acelaşi timp, poate fi considerat şi un spaţiu cu o deosebită concentrare a unor obiective agrementale (localuri, restaurante), tocmai acesta fiind caracterul preponderent pe care l-a păstrat în momentul de faţă. Un argument: în acest perimetru se află aproximativ 160 de localuri.
Noutăţi în „Centrul vechi”
Mărturisesc că, de destul de multă vreme, nu am mai frecventat zona „Centrului Vechi”, cum i se mai spune acum, aflând mai ales din medii sau din declaraţii publice schimbările care au apărut aici care nu au fost puţine sau minore.
Dar să vedem care sunt „noutăţile” din Centrul Vechi potrivit unor declaraţii apărute în presă şi pe internet:
„Centrul Istoric din Bucureşti a devenit un model de succes în turismul românesc şi cea mai atractivă destinaţie turistică din România pentru că a aplicat câteva principii clare…o ad
