“Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr”, de C.S. Lewis
Clive Staples Lewis (1898 – 1963) este unul dintre cei mai mari scriitori de origine irlandeză şi cunoscut cadru didactic universitar. Dovedind o inteligenţă remarcabilă, obţine cea mai mare distincţie de absolvire acordată de Universitatea Oxford – triple First, devenind, ulterior, profesor de literatură medievală şi renascentistă la universitatea Cambridge. Ateu până la maturitate, CS Lewis îşi descrie convertirea la creştinism în “Surprins de bucurie” (Humanitas, 2008), astfel: “În 1919, pe la Rusalii, m-am dat bătut şi am admis că Dumnezeu este Dumnezeu… Eram, poate, cel mai descurajat şi mai nehotărât convertit din toată Anglia”. Pornind de aici, în ipostaza de scriitor creştin înzestrat cu o minte excepţional de ascuţită şi de logică şi cu un stil lucid şi înviorător, C.S. Lewis a fost fără egal. “Problema durerii”, “Creştinism. Pur şi simplu”, “Cele patru iubiri”, “Rugăciuni. Scrisori către Malcolm”, “Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr” nu sunt decât o parte din operele sale cele mai vândute. A scris şi cărţi pentru copii şi science fiction, în paralel cu multe lucrări de critică literară.
“«Sfaturile unuui diavol bătrân către unul mai tânăr» este, de fapt, o colecţie de scrisori (31 la număr), pe care un diavol cu experienţă, Sferedelin, le trimite nepotului său, Amărel, la prima sa misiune pe pământ a acestuia din urmă. Scrisorile nu sunt crude sau întunecate, ci, dimpotrivă, pline de umor şi sarcasm. Fiecare scrisoare tratează o temă – o poartă spre obţinerea sufletului «pacientului», cum ştiinţific îl numeşte Sferedelin. Folosind un limbaj mieros şi ademenitor (Dragul meu Amărel, drăguţul meu, bombonica mea, sufleţelul meu) Sfredelin îl sfătuieşte pe tânărul novice Amărel cum să se comporte în preajma diferitelor tipuri de caractere şi circumstanţe, cum s
