- Extern - nr. 67 / 5 Aprilie, 2013 Prima zi insorita, calda, cu un soare bland, ma indeamna, pe mine si pe inca o bunicuta venita din Turda pentru nepoatele ei, la plimbare, la o hoinareala de placere prin cartier. Si, pentru ca nu avem mai mult de doua ore la dispozitie (ne vin nepotii de la scoala si trebuie sa-i asteptam sau chiar sa-i luam de la scoala pe cei mai mici), nu ne departam prea mult de casa. Am pornit-o agale pe niste strazi pana am ajuns intr-un parc din Montparnasse, aproape de noi. Am stat pe o banca pana cand am simtit ca ne ameteste soarele, cu caldura, cu lumina si cu stralucirea lui. Asa ca am pornit-o din nou la pas pe stradute linistite pana ne-a iesit in cale intrarea in cimitirul Montparnasse. Am intrat surprinsa de lumina in care se scalda intregul cimitir. Eu nu prea sunt amatoare de plimbari prin asemenea spatii, dar de data aceasta am ramas uimita de cata lumina poate exista intr-un asemenea loc, in comparatie cu cimitirul Montmartre, unde cum intri te infiori, in primul rand in fata cavourilor foarte inalte care te coplesesc, si apoi in fata griului si a negrului date de vechimea cavourilor si de piatra din care sunt facute. Am vazut cimitirul Montmartre si mai spre vara, cand copacii batrani aveau coroanele inalte si inverzite, umbrind si intunecand si mai mult aleile. Intrate pe poarta cimitirului Montparnasse, am cautat planul si lista cu numele celor ingropati acolo. Am dat repede cu ochii de Constantin Brancusi, aflat pe aleea de Nord, la un numar oarecare. Am pornit sa cautam locul. Am trecut o data, am trecut de doua ori pe alee fara insa sa reusim sa-i descoperim mormantul. Intrigate, am trecut inapoi si a treia oara. L-am descoperit, dar am inteles si de ce nu l-am gasit usor. Nu avea nicio cruce la capatai. E un mormant din marmura gri pe lespedea caruia e desenata o minuscula cruce de cativa centimetri si e scris si numele