Numele lui J.Th. Florescu şi al lui Boris Sarafoff apar – laolaltă sau separat – în mai multe texte publicate de I.L. Caragiale între august 1900 şi iulie 1901 în „Universul” şi „Moftul român”: Ultima oră!..., Boris Sarafoff!..., Oribilă stagnaţiune, Înfiorătoarea şi îngrozitoarea şi oribila dramă din strada Uranus… În trei dintre ele, cei doi figurează în regim episodic, fiind amintiţi în treacăt, aluziv ori numai evocaţi sumar în legătură cu felurite evenimente de pe agenda publică a momentului, „cestiunea” cea mai arzătoare la ordinea zilei fiind conflictul româno-bulgar. Incipitul primelor două schiţe este edificator: „Mă aflam în toiul conflictului româno-bulgar, în parcul de la Sinaia”, respectiv: „Pe vremea conflictului românobulgar…”. Împreună, personajele şi evenimentul capătă consistenţă, relief şi un plus de interes – literar, dar şi istoric – în Boris Sarafoff!..., bucata cea mai închegată din punct de vedere epic, de altfel. Să rememorăm, pe scurt, ce se petrece în schiţa cu pricina.
Mofturi 1900
Patru tineri, care se divulgă curând a fi „nişte infatigabili reporteri de ziar”, au o dispută aprinsă în compartimentul popular al cunoscutei ospătării bucureştene Enache. Motivul? Persoana cu care stabiliseră o întâlnire „cătră ora două după amiază” întârzie nepermis. Dialogul este suficient de explicit pentru a permite identificarea celui aşteptat: el, ne asigură Caragiale, „nu poate fi decât inteligentul jude de instrucţie de pe lângă onor trib. Ilfov, simpaticul meu amic J.Th. Florescu, care a mandat şi ordonat tuturor agenţilor forţei publice să-i aducă, de unde or şti, pe numiţii Boris Sarafoff, Vladimir Kovacev, D. Davidoff, D. Troleff, D. Iconomoff şi Al. Burlacoff, pentru a fi ascultaţi asupra inculpărilor ce li se aduc pentru faptele prevăzute şi penate de art. 47 combinat cu art. 226 şi 332 din cod. pen.!”
Este li
