Proba prăjinei este extrem de pretenţioasă şi selectivă. Nu sunt prea mulţi atleţii capabili să practice o astfel de disciplină şi cu atât mai puţini sunt cei care duc săriturile la bun sfârşit.

Pare simplu la prima vedere, dar o săritură cu prăjina nu e la îndemâna oricui. Înainte de a sări, sportivul trebuie să sprijine prăjina într-o cutie cufundată la sfârşitul pistei de decolare, aceasta se îndoaie şi apoi se îndreaptă, în timp ce atletul încearcă să treacă peste bară, eliberând prăjina.

Acest lucru nu se întâmplă însă de fiecare dată, ba din cauză că sportivul nu nimereşte punctul de sprijin, ba se rupe prăjina.