O pledoarie convingătoare
În revista 22 (numărul 12, 26 martie - 1 aprilie), Peter Derer semnează un excelent articol intitulat Calea Victoriei 115. Cu subiect şi predicat. Despre ce e vorba? Chiar despre retrocedarea Casei Monteoru către moştenitorii ultimului proprietar. Ceea ce omite remarcabilul arhitect când prezintă cazul acestei retrocedări (poate fiindcă nu deţine respectiva informaţie!) este faptul că, de data aceasta, justiţia nu a înapoiat moştenitorilor un imobil naţionalizat, luat cu japca, ci unul care fusese donat statului, cu acte în regulă, chiar de proprietar, printr-un aranjament care în epocă i-a adus acestuia considerabile avantaje. Peter Derer pledează pentru ceea ce şi noi, în paginile revistei noastre (şi chiar în acest număr), alături de alţi scriitori, am susţinut; şi anume, ar fi de dorit ca această clădire, care aparţine patrimoniului naţional, să rămână în circuitul public, cu destinaţie culturală: „Bogăţia memorială a casei, constând în evenimente care s-au desfăşurat acolo, din personalităţi ale căror nume sunt legate de acel loc, de fapte care s-au consumat în spaţiul respectiv etc., a devenit de mult o componentă a biografiei nu numai a Bucureştilor. Umbrele lui Sadoveanu, Arghezi, Călinescu, Preda, Stănescu (istoria literaturii române)! Amintirea lui Ehrenburg, Éluard, Neruda, Grass, Bellow, Eco, Müller (enciclopedia Larousse)! Concertul Cellei Delavrancea, răzvrătirea lui Dan Deşliu, fotografiile lui Ion Cucu, editarea României literare (surse)! (…) Guvernul şi primăria ar trebui să prevină aşa ceva prin exercitarea dreptului de preemţiune. Extraordinara biografie a USR în monumentul din Calea Victoriei 115 este parte nu numai din memoria naţională, iar renunţarea la folosirea publică înseamnă ştergerea cu buretele a acestei fabuloase aduceri aminte.”
Costumul pe comandă şi hainele ieftine
Numă
