Acoperindu-se de bune intenţii, politicienii vor să aplice principiile algoritmului de reprezentare parlamentară la nivelul singurei puteri asupra căreia nu ar trebui să aibă influenţă: justiţia.

Sunt mulţi cei care spun că merită să te baţi pentru justiţie. O spune preşedintele care a sechestrat-o, nu odată, în beciurile de la Cotroceni. O spune şi premierul care pare tot mai dezorientat pe acest câmp de luptă, dând cu stânga lui în dreapta lui Crin Antonescu pentru a-l mulţumi pe preşedinte. O spun înşişi magistraţii, lansaţi zilele acestea într-o bătaie generală cu frişcă, în încercarea de a-şi impune şefii de clan în fruntea Parchetului general şi la Direcţia Anticorupţie. O luptă care, trecută prin focul armelor, pretinde că este aseptică, fără culoare politică, doar o chestiune procedurală,l depinzând de tonul pe care citeşti legile.

Acoperindu-se de bune intenţii, politicienii vor să aplice principiile algoritmului de reprezentare parlamentară la nivelul singurei puteri asupra căreia nu ar trebui să aibă influenţă: justiţia. Sau ar vrea să mai dea ceva de mestecat preşedintelui Băsescu, să-i piară pofta de carne de politician. Deşi justiţia susţine că levitează pe deasupra mocirlei politice, legile care permit numirile magistraţilor în diverse organisme de conducere şi reglementare în funcţie de proporţiile parlamentare au acoperit cu detritus politic chiar şi concursurile interne din magistratură.

Pe de altă parte, judecătorii sunt identificaţi după dosarele fierbinţi scăpate din mâini, după relaţiile privilegiate pe care le au sau după tragicomediile justiţiei în care joacă rol principal. Unii dintre ei nu-şi ascund simpatiile şi antipatiile politice, susţinând că nu pot să nu reacţioneze la presiunile la care sunt supuşi. Cu presiunea drăgăstoasă a unora s-au obişnuit, reacţionează bine la mângâierile politic