Cea de-a patra aniversare a revoltei anticomuniste din 6-7 aprilie 2009 surprinde Republica Moldova într-o situaţie foarte proastă: Guvernul Filat a fost demis după o moţiune de cenzură iniţiată de comunişti, iar nişte eventuale alegeri anticipate le pot asigura acestora revanşa şi revenirea la putere.

Responsabili de acest eşec sunt politicienii din Alianţă, care s-au şantajat, spionat, urât şi dispreţuit cu o energie demolatoare ce face aproape imposibilă continuarea parcursului european declarat cu atâta emfază.

Dar despre mizeria şi ticăloşia clasei politice s-a scris destul în aceste săptămâni, aşa că îi vom lăsa în pace pe aleşii noştri să-şi împartă în tihnă funcţii şi zone de influenţă, până când – vorba lui Marian Lupu, cel pe care „răzmeriţa“ din aprilie 2009 îl găsea în postura de nr. 2 în ierarhia comunistă – se va închega o nouă majoritate parlamentară, şi să ne referim la victimele acelor represiuni de o cruzime nemaivăzută în Moldova încă din epoca stalinistă.

Ei sunt marii învinşi ai acelor evenimente, întrucât puterea democratică instalată pe suferinţa şi sacrificiul lor a promis solemn că va face dreptate şi nu s-a ţinut de cuvânt, vinovaţii de teroarea declanşată împotriva protestatarilor şi a unor tineri neimplicaţi în revolte, dar suspectaţi că ar fi putut participa la ele, au rămas nepedepsiţi. Unii torţionari (poliţişti, procurori, judecători) au fost exoneraţi de orice culpă, alţii au fost recuperaţi şi reciclaţi de noile autorităţi, metamorfozându-se peste noapte în slujbaşi ai statului de drept.

Dorinţa noii puteri de a se „aranja“ cu sistemul pe care l-a moştenit de la comunişti s-a manifestat în mai multe feluri. A se (re)vedea jalnica prestaţie a comisiei parlamentare de investigare a evenimentelor din aprilie 2009, condusă de un fost activist civic; conduita iresponsabilă a Justiţiei, Procuraturii şi a Ministerul