Electoratul USL este plin de sange, caci se hranea cu ura. Dar dintre toti actorii de pe scena incapatanarii nationale, electoratul are dreptul la orice, inclusiv sa se lase prostit, si nu poate fi judecat.

Pana la urma, cei care au votat cu USL au avut cea mai mare credinta ca lucrurile se vor schimba. Nu naivitate, ci speranta. Nu prostie, ci indulgenta. Abandonare si teama de-a o lua de la capat, impartindu-si inima in zeci de bucatele.

Dar nu hrana ideologica a facut electoratul sa opteze astfel, ci lipsa ei. Oboseala. Astfel ca a afirma ca nu doreste, in marea lui majoritate, ca Traian Basescu si Victor Ponta sa-si gaseasca resursele de a pune interesul de partid dupa cel national nu se bazeaza decat pe o iluzie.

Da, probabil ca aceasta coabitare nu este in interesul USL, caci alianta respectiva si-a pus pe steag dinamitarea a tot ce reprezinta Traian Basescu. Iar a face pace instititionala poate trece drept tradare.

Daca o luam asa, se poate afirma ca presedintele PSD si-a sacrificat partidul. Dar faptul ca nu a avut alternativa simtind in coaste sula Uniunii Europene poate reprezenta o decizie benefica pe termen lung.

Caci aici nu interesul politicianist ar trebui sa fie baza de raportare, ci al poporului pe care analistii nu-l cred in stare sa-si doreasca liniste. Dar viseasa asta prin toti porii. Iar pentru prima oara in istoria de dupa decembrie 1989, foaia de parcurs a oamenilor obisnuiti nu se potriveste cu a analistilor.

Si chiar daca fortati de un continent care dorea predictibilitate, politicienii, cel putin domnul Ponta, au ajuns sa presteze pentru a satisface vointa populara.

Desigur ca in ultimele luni de mandat Traian Basescu foloseste sistemul care l-a ajutat pana acum pentru a-si asigura linistea. Confisca tot ce si-a trecut in parohie cu ajutorul puterii nemargin