Conform raportului de activitate al Ministerului Public pe anul 2012, în România activează 2557 de procurori. De câteva zile România, prin partidele politice, mass-media şi prin extensie pe uliţe şi prin cârciumi sau baruri selecte s-a oprit şi s-a inflamat!

Numirea şefilor celor 2557 de procurori a devenit nu o problemă naţională, ci una aproape personală pentru fiecare individ ce îşi dă cu părerea referitor la soluţia aleasă de premier. Antenele au înebunit de-a dreptul, am impresia că moderatorii şi invitaţii vor sări la mine prin televizor dacă o sa am măcar curajul să gândesc că alegerea primului ministru e bună. Celelalte posturi de ştiri se ţin aproape şi aruncă cu sintagme agresive la minut încercând să apere un punct de vedere deja stabilit de apartenenţa politică a patronilor. E un circ total şi pare că e de abia începutul. Dacă până acum strigăturile şi acuzele erau bine definite, acum nici măcar postacii sau lătrătorii de serviciu nu mai ştiu exact în cine trebuie să arunce cu lături. E o amestecătură atât de jalnică de abjecţii care circulă prin piaţa publică încât parcă nici nu mai contează care sunt resorturile acestei lupte crâncene. Ce-i mână pe ei în luptă, după cum întreba, retoric, poetul nostru naţional. Până la urmă, după cum spunea într-o stenogramă un politician dâmboviţean: ”Pai asta inseamna, nu? Pai ai de fapt curentul, care inseamna informatia si puterea care inseamna DNA-ul si parchetul, care inseamna motorul, da?“ E simplu nu? Dacă vrei să furi liniştit în acestă ţară trebuie să fii sigur că oamenii care îi conduc pe cei 2557 de procurori sunt ai tăi. Că pot controla accesul la informaţiiile despre fraude, privatizări şi alte măgării specifice sistemului politic din România. Trebuie să fii sigur că nu te vei trezi într-o dimineaţă cu mascaţii la uşa vilei construită pe bani publici sau a apartamentului rezidenţial cumpărat din si