Despina Skeletti‑Budişteanu este fiica avocatului Radu Budişteanu, fost ministru al Cultelor şi Artelor în guvernele Ion Gigurtu şi G‑ral Ion Antonescu. În 1938, Radu Budişteanu este ales deputat, iar după două luni, când regele Carol al II‑lea instaurează dictatura regală, este arestat şi condamnat la 7 ani închisoare. În 1940, este graţiat de acelaşi rege şi numit ministru în Guvernul Gigurtu. În 1944, la instalarea noului regim socialist, este urmărit pentru a fi din nou arestat, dar reuşeşte, cutreierând prin ţară, să se ascundă timp de 4 ani. În 1948, este arestat şi reţinut 8 ani fără a fi judecat. În 1956, este judecat şi condamnat la 14 ani detenţie grea. Este eliberat în 1962.

Născută în 1930, la un pas de vremurile tulburi ce aveau să întoarcă întreaga societate cu susul în jos, Despina Skeletti‑Budişteanu a fost nevoită să‑şi încheie abrupt şi mult prea devreme o copilărie frumoasă şi să înceapă o viaţă care, deşi avea toate premizele să fie un vis, s‑a transformat într‑un coşmar. Instalarea comuniştilor la putere şi arestarea tatălui au adus cu ele un întreg cortegiu de nenorociri, de la nivelul micro al familiei până la nivelul macro al lumii din jur, pe care tânăra de atunci le înregistra, fizic, psihic şi mental, fără putinţă de a le înţelege, cu veşnica teamă a incertitudinii zilei de mâine, dar cu instinctul acerb al supravieţuirii. Promiscuitatea vieţuirii într‑o casă supraaglomerată, sărăcia şi mizeria de dincoace şi de dincolo de pragurile ei, munca istovitoare şi istovitoarea căutare a unui loc de muncă, incertitudinile şi nesiguranţa, violurile, şantajele şi bârfa, iată parametrii vieţuirii Despinei Skeletii‑Budişteanu în spaţiul românesc pe care tatăl ei îl iubise aşa de mult şi pe care a reuşit să‑l părăsească în 1972, refugiindu‑se în Germania. În acest tumult cenuşiu al vieţii, iubirea pentru Vlad Skeletti şi pentru Bogdan, copil