„Domnu Cătălin, aici schimbăm, punem cealaltă variantă”. Dă indicaţii calm, într-o română cu accent maghiar pe care o vorbeşte cu dezinvoltură şi care la el sună, nu ştiu de ce, poetic. Repetă de cîteva luni Maestrul şi Margareta după Bulgakov la Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu, cu multe întreruperi generate de programul încărcat al trupei sibiene. Cu cîteva zile înainte de premiera de la sfîrşitul lunii martie, repetiţiile s-au prelungit pînă dimineaţa. E obişnuit să lucreze mult şi să nu doarmă, se vedea asta şi la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu 2012 - unde a prezentat Egg(s) Hell, un spectacol ca o poezie dadaistă, extrem de dinamic, ironic şi bizar, exact în stilul său dezvoltat la Maladype, teatrul independent, „în trei camere”, pe care îl conduce la Budapesta – cînd dimineţile îl prindeau pe străzi. La Sibiu a lucrat două variante pentru spectacolul Maestrul şi Margareta, cu dubluri pentru echipa lui Woland, actori români şi actori maghiari. După cea de-a doua reprezentaţie, în cămăruţa pentru costume, regizorul Zoltán Balázs explică diferenţele dintre cele două variante ale spectacolului. Nici noaptea asta n-o să doarmă, deşi mîine dimineaţă pleacă la Budapesta de unde va reveni pentru reprezentaţiile din 20 şi 21 aprilie.

E greu de montat Maestrul şi Margareta, un roman luxuriant, cu mai multe planuri. Senzaţia mea, după ce am văzut cele două variante de spectacol pe care le propui, este ca acestea ar fi primele drafturi.

E normal aşa, orice spectacol se aşează după premieră. Apoi, spectacolul are multe dificultăţi tehnice, e un amestec de teatru şi film. Doar în prezenţa publicului se poate aşeza pentru că primeşte un feedback. Degeaba repetăm, actorii se concentrează pe o scenă şi pică trei. Şi sunt 25 de actori pe scenă. E foarte greu.

Am văzut astăzi o variantă modificată faţă de prima. De exemplu, scena