Cu un curaj ieşit din comun, ploieşteanul Vasile Paraschiv a reuşit să înfrângă regimul comunist şi să aducă la cunoştinţa opiniei publice internaţionale adevărata faţă a regimului din România, încălcarea drepturilor omului şi utilizarea psihiatriei ca unealtă de represiune politică. Disidenţa l-a costat mai multe internări la nebuni, expulzarea din ţară, bătăi sistematice, iradierea, răpiri şi sechestru la domiciliu

Poate cel cunoscut disident anticomunist, Vasile Paraschiv a fost, după Revoluţie, una dintre cele mai intervievate persoane din România. La rândul său, a scris cărţi despre experienţa de disident şi a susţinut numeroase conferinţe şi simpozioane. A continuat lupta şi după 1989 cu un sistem pe care l-a considerat, până în ultima clipă a vieţii, comunist şi neschimbat.

Este celebru, de altfel, episodul în care a refuzat, în 2008, distincţia Steaua României în grad de cavaler, pe care i-o înmânase preşedintele Traian Băsescu, menţionând că refuză primirea acesteia „de la un comunist la fel ca toţi ceilalţi care ne-au condus ţara de la Revoluţie“. A murit în 2011, la 83 de ani, cu o mare durere, că cei implicaţi în acţiunile represive împotriva sa, ofiţeri ai fostei Securităţi, ai Miliţiei, procurori şi psihiatri nu au fost pedepsiţi niciodată de statul român.

Diagnosticat cu paranoia pentru că a vrut să iasă din PCR

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din România (IICCR) a documentat lupta cu sistemul a lui Vasile Paraschiv. Începutul a fost anul 1968, când la alegerile de partid din Combinatul Petrochimic de la Brazi, Vasile Paraschiv a anunţat în cadrul adunării generale că doreşte să se retragă din PCR, al cărui membru era din 1946.

A refuzat să revină asupra deciziei, aşa că în 1969 a fost arestat pentru prima dată şi internat cu forţa la Spitalul de psihiatrie de la Urlaţi. În 1971, Vasile Paraschiv a trimis