Prozator, eseist şi teoretician al literaturii, Alonso Cueto (n. 1954, Lima) este unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi scriitori peruani ai prezentului. După debutul literar, cu volumul de povestiri Labatalla del pasado (Bătălia trecutului, 1983), extrem de bine primit de critică şi de publicul cititor, Cueto va publica romane: El tigre blanco (Tigrulalb, 1985), El vuelo de la ceniza (Zborul cenuşii, 1995), Grandes miradas (Priviri adânci, 2003, ecranizat de regizorul Francisco Lombardi, pelicula purtând titlul Mariposa negra / Fluturele negru, recompensată cu numeroase premii internaţionale), proză scurtă: Amores de invierno (Iubiri de iarnă, 1994), Palido cielo (Cer palid, 1998) şi eseistică (cel mai recent volum de acest gen, apărut în anul 2009, fiind dedicat scriitorului uruguayan Juan Carlos Onetti), impunându-se ca punct esenţial de referinţă pentru literatura latino-americană contemporană. În anul 2005 primeşte prestigiosul premiu literar Herralde pentru romanul La hora azul (Ora albastră), după ce, în 2000, îi fusese decernat Premiul Anna Seghers. Actualmente ţine cursuri de literatură la Pontificia Universidad Católica del Perú şi conferenţiază, pe diverse teme, în cadrul a numeroase manifestări culturale din America de Sud sau din Europa.

Cel mai recent roman al său, Cuerpos secretos, aşteptat cu nerăbdare de cititori şi de critica literară, a apărut de curând, la sfârşitul anului 2012, la prestigioasa Editură Planeta şi a beneficiat de o difuzare largă în întregul spaţiu hispano-american. În această carte, Cueto relatează, într-un stil pasionant şi având darul de a-şi ţine lectorul cu sufletul la gură, povestea uimitoare şi, desigur, palpitantă, a unei iubiri secrete. Legătură neobişnuită şi mai degrabă atipică pentru universul social în care este plasată, aceasta îi are ca protagonişti pe Lourdes Paz şi Renzo Lozano. Iar dacă Lordes, în