Acest text nu este o investigaţie. Aleg să-l public pe blog pentru că sunt foarte ataşat de subiect şi n-aş vrea ca subiectivismul meu să afecteze percepţia voastră, a cititorilor. Faptele, aşa cum s-au întâmplat, rămân totuşi în picioare. Nu vă aşteptaţi la un subiect despre fraudarea banilor voştri, cu sute de milioane de euro ajunse în buzunarele largi de partid. Nu, e doar o mică poveste despre cum Harap-Alb se transformă în Împăratul Roş.
Acum vreo două săptămâni, în mediul online românesc a apărut ştirea-bombă conform căreia ICR-ul a declarat neeligibile o serie de proiecte culturale care în ultimii ani au adus prospeţimea necesară mediului artistic din România: TIFF, Festivalul de Jazz de la Sibiu, Festivalul Naţional de Teatru organizat de UNITER şi altele.
Printre ele, cel care mi-a atras atenţia în mod special,Festivalul Naţional de Teatru Tânăr IDEO IDEIS.
Ideo Ideis ajunge anul acesta la cea de-a opta ediţie. De opt ani de zile, într-un oraş care nu are nici teatru, nici cinematograf, nici măcar mall, se adună mii de copii din toată ţara, ca să facă teatru, să se cunoască şi pentru o săptămână să guste din ceea ce înseamnă în mod real educaţie alternativă.
În Alexandria, la peste 40 de grade, mi-am petrecut în fiecare an cel puţin câteva zile din luna august. Primii doi ani pe scenă, următorii ca membru în echipa extinsă de organizatori. Pentru că, de regulă, aşa se întâmplă. O dată ce-ai participat la Ideo, musai te întorci. Întrebaţi-l pe Cătălin Ştefănescu, membru al juriului. Sau pe Marcel Iureş, preşedintele de onoare al festivalului. Sau pe Andi Vasluianu, Vlad Zamfirescu, Marius Manole sau Medeea Marinescu. De asta spun că sunt puţin subiectiv.
ICR-ul se ceartă cu contestatarii, dar n-are timp de-un telefon pentru partenerii săi
Între timp, problema cu festivalurile mari din ţară s-a lămurit. ICR-ul a publicat ra
