„În numele cărei competenţe vorbesc eu despre fericire? Am un aer fericit?”, şi-a început Andrei Pleşu discursul susţinut joi, 4 aprilie 2013, în cadrul primului eveniment din seria „Dialoguri necesare”, intitulat „În căutarea fericirii” şi organizat de revista Cariere la JW Marriott Bucharest Grand Hotel. Încă de la primele fraze, scriitorul a precizat, pe de o parte, că nu este „nici duhovnic, nici psihoterapeut, nici mamă, nici «trainer»”, iar, pe de altă parte, că a încerca să răspunzi la o problemă de tipul „învaţă-mă cum să fiu fericit” este un demers sortit eşecului, întrucît, pentru fiecare individ, răspunsurile la întrebările legate de fericire „nu apar ca nişte răspunsuri geometrice, ci ca nişte soluţii de parcurs, ca nişte întîmplări provocatoare, ca nişte lovituri ale sorţii”. Cu toate acestea, pe parcursul celor două ore ale conferinţei, Andrei Pleşu a încercat să privească fericirea din unghiuri diferite, căutînd, alături de cei aproape 250 de participanţi, posibile răspunsuri, dar şi întrebări referitoare la fericirea umană – un subiect vast, despre care se vorbeşte din Antichitate, dar care are o „suspectă actualitate”, devenind „monden”. În Occidentul zilelor noastre, un răspuns „la modă” la problema fericirii este „Gîndeşte pozitiv!”, aducîndu-i aminte de o replică a scriitorului maghiar Péter Esterházy, care a spus că gîndirea pozitivă e opusul gîndirii. „Nu poţi să fii un mecanism care livrează non-stop surîsuri, nu poţi să întîmpini totul într-o stare orgasmică fără întrerupere”, a explicat Andrei Pleşu. Un alt răspuns standard, provenit de această dată din Orient, este „Detaşează-te!, „Desprinde-te!”, „Nu lua notă de cotidianul acesta care încarcă, tulbură, creează confuzie. Lasă-te purtat”. Cu alte cuvinte, a continuat el, „în prima variantă ni se spunea să ne facem plante, aici ni se cere să ne facem nori. Lucrurile nu merg aşa”. Întorcîndu-n